Inca
de la primele lectii de Istorie mi-am dat seama ca sunt mandru ca sunt roman.
Putine popoare au un trecut la fel de victorios ca al nostru.
Sunt
mandru ca sunt urmas al lui Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Mircea cel Batran si
altii.
Il
si vad pe Mircea cel Batran infruntandu-l pe Baiazid:
“-… un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce
priveşti
Nu e om de rând, el este
domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să
ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece
spumegând a tale oşti.”
Sunt
mandru ca sunt urmas si al lui Mihai Viteazu care a infaptuit marea Unire.
Acum,
cand vad la televizor cum se confrunta actualii conducatori ai tarii imi vin in
minte versurile lui Andrei Muresan:
“Acum ori niciodată să dăm dovezi
la lume
Că-n aste mâni
mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un
nume
Triumfător în
lupte, un nume de Traian!”
