Cand intri in padure parca intri intr-o carte cu povesti.
In primul rand te imbie aerul proaspat, mirosul de conuri de brad si de pamant umed. Copacii cu crengi lungi, groase si noduroase par niste coarne de cerb. Trunchiul lor batran cu scoarta plina de muschi trosneste la fiecare adiere de vant. Se aude un concert deosebit, zeci de glasuri subtirele si melodioase. Pasarelele colorate si vesele se ascund printre ramuri si frunze ca dupa niste perdele. Soarele trece printre ele si deseneaza pe iarba. Ici colo se zaresc ciupercute, ferigi si cateva floricele mov si galbene. Sunt mici si par niste pitici pe langa uriasii cu scoarta si crengi. Deodata se aude un fosnet, si dintr-o tufa apare un capsor mic, cu doi ochi sclipitori si cu mustati. Este un iepuras speriat probabil de o vulpe sireata, care urmareste sa-l prinda. Padurea este plina de astfel de vietuitoare. La radacina unui bradut sta ghemuit un arici si probabil doarme. Nu-i este teama de nimic, are tepi de care nimeni nu se va atinge. Doar o ciocanitoare ii strica somnul si-l face sa-si caute alt culcus.
Padurea este o imensa casa in care gasesti copaci,plantute, pasari si animale pe care omul ar trebui sa le ocroteasca si sa le respecte asa cum trebuie.
