ana se plimba prin codrul apropiat de casa. cand se plimba impreuna cu catelusul ei samy, a auzit niste voci care o intrebau:
- hei, cine esti?
speriata, fata a intrebat si ea:
- eu sunt ana , dar tu cine esti?
- eu sunt codrul cel batran plin cu flori si cu copaci. de ce ai venit ai ci sa imi rupi averile( averile adica florile) ?
- nu am venit sa te admir si sa ma plimb.
- toti copiii care vin pe aici vin doar ca sa-i rupa florile, crengile copacilor si sa sperie pasarelele. credeam ca si tu esti la fel.
auzind, fata de cum se comportau cei lalti copiii cu minunatul codru, s-a dus acasa si a inceput sa fdaca semne ca sa pazeasca padurea. s-a intors in padure si a pus semnele.
- codrule , de acuma sa speram ca nimeni nu iti va mai rupe nimeni !
- multumesc, dar sa vedem in zilele urmatoare ce se va intampla.
dupa cateve zile fata se intoarce.
- ti-au mai rupt averile cpoiii ?
- nu iti multumesc foarte mult. copiii care au venit , au vazut semnele si nu au mai rupt crengile si florile. multumesc.
de acum cei doi au ramas buni prieteni , iar ana il vizita des.
