Era o toamna senina,fara ploi.Adierea usoara,zdrancanea nitel clopoteii caselor.Satul era linistit si abea ca auzeai o vorba.Ra cativa kilometri de satucul molesit,isi avea casa vulpea cea roscata.Nu era orice fel de vupe,ci cea mai vicleana din vremi.Mai incolo printr-o pasune mirifica,avea casa iepurasul cel maroniu,si prietenos,care dorea pe toata lumea langa el.Vulpea se gandi;pai daca este asa prietenos,si fript e foarte prietenos si bun.Asa ca s-a gandit cum sa faca.Intr-o zi iepurele se intorcea acasa,dar in drum a dat de vulpe.
-Buna,dragule iepuras!De unde asa zambaret?Intreba vulpea cu niste ochi mari.
-Buna ziua,doamna vulpe!Din sat,cu mancare,pentru iarna.Am si pentru tine un peste.
-Vai,dar ce simpatic!
Iepurele isi continuase drumul.
La usa casei lui era Doamna Martin.
-Vai de mine,ce bine ca esti bine!spuse ea intr-un glas.
-Dar de ce sa nu fiu?
-Pai se zvoneste ca vulpea vrea sa te friga!spuse ursoaica cu un glas raspicat.
-Aaa,asta vrea?Bine atunci sa o frigem noi. :)
-Pe seara iepurele a invitat vulpea la cina.
Cand aceasta s-a asezat pe scaun a intrat intr-o groapa.
De atunci padurea a fost linistita,fara probleme din cauza vulpii.
sper ca te-am ajutat dar e c-am lunga...
