Intr-o zi calduroara si perfecta de vara , unde soarele stralucea arzator iar razele lui se reflectau in apa cea limpede , eu le-am propus parintilor mei ca sa facem o iesire la iabra verde. Ajunsi acolo , i-am spus mamei ca voi face o plimabre ca sa explorez minunatiile din natura. Ajunsesem la sufletul padurii unde copacii cei batrani si scrijelitii erau indreptati intr-o anumita forma , iar pasarilee ciripeau duios pe fiecare ramura a copacilor. Chiar langa acei copacii se afla si un rau atat de limpede si de linistitor incat simte-am ca linsitea patrundea tot mai mult in sufletul meu. Eram minunat de fiecare animal , fiecare planta, fiecare obiect mirific din padure incat nu mai doream sa plec de acolo. Ma simteam linistit si plin de viata. Dar intr-un final ma chemase mama , fiindca trebuia sa plecam acasa , dar i-am spus ca voi mai vrea sa vin aici , deoarece era un loc perfect mie!
:) Sper ca te-am ajutat!
