Primavara îmi aminteste mereu de momentele cand stateam pe iarba cruda în satul meu si priveam cerul albastru.Cum aburi argintii de roua cadeau usor de pe frunzele somnoroase.Cand caldura se stabilea usor.Erau momentele în care ma simteam cea mai fericita,cea mai împlinita.
Îmi amintesc si cum stateampe campia aurie plina de spice pline valuri de grau.De porumbul aproape copt.Copilaria petrecuta la sat este cea mai frumoasa.Ea îmi aduce mereu un zambet armonios pe fata.Ma face sa ma simt împlinita,fericita.Întotdeauna dragostea de pamant va dinui în inima mea.
Mereu visez la momentul cand ma voi întoarce la întinderile de aur.La momentele acelea care sunt atat de aproape si totusi atat de departe.Viata mea se bazeaza pe un singur cuvant ,,libertate".Si acele locuri sunt exact asa cum îmi doresc.Pot zburda nebuneste.Nu sunt criticata.Prietenele mele sunt soarele,luna,animalele si norii pufosi.Sa fii una cu natura este minunat si cateodata tristetea ma uprinde la amintirea grea.Mai este destul pana atunci.Dar bucuria nu seaca.Mereu ma voi bucura.Fiecare clipa a vietii e o poveste.Niciodata nu stim cat mai avem de trait.Viata se poate sfarsi într-o secunda,un minut,o zi,o saptamana,o luna,un an,doi.Dar gandul la adormire nu trebuie sa cada pe capataiele noastre.
Trebuie sa ne bucuram de viata în fiecare clipa de parca ar fi si ultima.
(sper ca ti-am fost e folos :* )
