Strălucitoare-n poarta raiului stă Eva. Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltă şi visătoare muşca din mărul, ce i l-a-ntins ispita şarpelui. Fără de veste un sâmbure i-ajunse între dinţi din fructul blestemat. Pe gânduri dusă Eva îl suflă în vânt iar sâmburele se pierdu-n tărână, unde încolţi. Un măr crescu acolo şi alţii îl urmară prin lungul şir de veacuri. Şi trunchiul aspru şi vânjos al unuia dintre ei a fost acela, din care fariseii meşteri ciopliră crucea lui Iisus. Oh sâmburele negru aruncat în vânt de dinţii albi ai Evei.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!
