O, tu, cea mai frumoasa dintre zane,
Cu tot alaiul tau de bucurii,
Toti te-asteptam cu-atata dor sa vii:
Dar nimeni, nimeni mai cu dor ca mine!
Si ce-mi aduci tu, care pe campii
Pui flori, si cerului dai zari senine,
Si cantec lucitor, si unde line
Izvorului, ce daruri tu-mi imbii?
Ce vis cerca-va de isnov s-alinte
Un suflet amagit de-atatea ori?
O, dac-as sti ca visul iarasi minte!…
Atuncea poate-as ramanea cuminte
Si m-as uita cu ochi nepasatori
La iarba care creste pe morminte…

Transcrie, din poezie, o metafora, un epitet si o personificare