Din inaltimile innegurate ale Universului,zori de ziua apar timizi ca niste puncte lucii,argintii si plapande.Apoi,prind tot mai mult curaj sub ultima sclipire odihnitoare a lunii invadand spatiul cu a lor lumina albastra ajutate de razele soarelui.Lumina lor invadeaza pamantul trezind natura la viata dupa o noapte odihnitoare.Ele scalda apele oglindite in propria lor umbra,saluta copacii ce-si intind bratele spre cer ca intr-o imensa ruga,dau voiosia si zburdarnicia vietuitoarelor si a oamenilor cuprinsi de-o exaltata bucurie.
E iar o noua zi cu zori de ziua luminosi.
