Se da textul: Departe-n largul mãrii apa e albastrã ca albãstrelele
si limpede cum e cristalul, dar e si foarte adâncã,
atât de adâncã încât nici o ancorã nu poate ajunge pânã la
fund; ar trebui sã pui o multime de turnuri de bisericã, unele
peste altele, ca sã ajungi de la fund pânã la luciul apei.
Sã nu credeti însã cã acolo nu-i decât nisip si mâl; nu,
acolo cresc copaci ciudati si ierburi ciudate, si tulpinile si
frunzele lor sunt asa de mlãdioase încât se clatinã la cea mai
micã miscare a apei, parcã ar fi vii. Toti pestii, mici si mari,
se strecoarã printre ramuri cum se strecoarã pãsãrile prin
vãzduh. În locul unde-i cea mai mare adâncime e palatul
împãratului mãrii; zidurile sunt de mãrgean si ferestrele
înalte si arcuite sunt de chihlimbar strãveziu; acoperisul e
fãcut din scoici care se deschid si se închid dupã cum se
miscã apa. si în fiecare scoicã e un mãrgãritar de pret; numai
unul si ar fi destul sã împodobeascã mãret coroana unui rege.
Toate stăteau în loc, numai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui, și cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori și prin aer ca un vultur de oțel, ca o stea năzdrăvană.

Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, căzând, se izbi de o poartă de aramă, și făcu un vuiet puternic și lung. Poarta era sfărâmată și voinicul intră. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. În fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie și albă — atât de lucie, încât în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lângă poartămândre și senine. Făt-Frumos se sui-n luntre și, vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu în boltele scărilor candelabre cu sute de brațe, și-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Pătrunse în sală. Sala era înaltă, susținută de stâlpi și de arcuri, toate de aur, iar în mijlocul ei stătea o mândră masă, acoperită cu alb, talgerele toate săpate din câte-un singur mărgăritar mare.
1.Comparati aceste descrieri cu aceea a palatul;ui de aur din basmul popular Praslea cel voini si merele de aur.Ce observati?