Crestinarea slavilor s-a facut treptat, intre secolele al VII-lea si al XII-lea, prin prin influenta bizantina si occidentala. cel mai vechi izvor pentru cnoasterea religiei slavilor il formeaza fragmentele din cartea Razboiul cu gotii, scrisa de Procopiu din Cezareea pe la anul 550. Pentru slavii de rasarit este foarte importanta Cronica veche rusa de la inceputul secolului al XII-lea, atribuita calugarului Nestor. Pentru slavii de la Elba si de la Oder, informatiile se gasesc in Chronicon-ul lui Thietmar, episcop de Merseburg (c. 1012- 1018), in Gesta Hamaburgensis Ecclesiae a lui Adam din Bremen (c. 1074-1076) si in Chronica Slavorum scrisa intre anii 1167 si 1172 de preotul Hetmold din Bosau - Holstein. Un ciclu aparte in ce priveste informatiile asupra religiei slavilor il formeaza cele trei biografii ale lui Otto, episcop de Bamberg, scrise pe la inceputul secolului al XII-lea. pentu slavii de nord avem ca izvoare: Saxo Grammaticus care ajunge pana la anul 1185, Knytlinga Saga, o istorie a danezilor de la 950 pana la 1190, redactata in Islanda catre 1265, Historia Polonica a episcopului polonez Jan Dlugosz, numit si Ioannes Longinus (1415-1480), desi aceasta istorie, scrisa pe la 1460, (istorie frantezista)
