M-am trezit intr-o buna zi langa un copac,era un copac si doar unul,era singur si gol.Simteam pustietatea si ma simteam neputincioasa.Toamna venise si il golisei,ii luase frunzele care in anotimpul trecut zambeau si-l aparau de razele soarelui ,ii luase florile care imprastiau un parfum ce bucura aerul si oamenii care treceau pe acolo.I-am inteles singuratatea si m-am regasit insa n-aveam cum sa-i tin companie un anotimp,chiar doua .M-am gandit sa plantez langa el un copacel de care sa aiba grija si sa uite de timpul care trece si-l imbatraneste,atat de repede si atat de mult.
