Cunoştinţele istorice constituie o necesitate imperativă pentru individ sau a fost redusă la stadiul de hobby �n societatea actuală?
Observ�nd �progresul� sistemului educaţional din Rom�nia �mi vine greu să cred că s-ar mai interesa cineva �n mod activ de istorie. A ajuns să fie un obiect de studiu de umplutură, �n care participanţii să debusoleze profesorii prin c�te un căscat sincer şi dezinvolt.
Pe de o altă parte, dezvoltarea tehnologiilor �n ritm exponenţial ne face dificilă formarea unei imagini obiective de ansamblu asupra prezentului. Ce să mai vorbim de trecut �
Chiar avem nevoie să ştim ce s-a �nt�mplat acum zeci, sute sau mii de ani? Unde trebuie trasată graniţa �ntre sinteză şi monografie? Detaliile sunt importante �n soluţionarea unei probleme explicite, �nsă total irelevante �n procesul de familiarizare cu anumite etape din dezvoltarea economico-socialo-culturală a unei civilizaţii.
Din punct de vedere practic, utilitatea acumulării unei mari cantităţi de date istorice s-a voalat considerabil. Mai prezintă interes doar pentru cei care au ales să predea această materie şi pentru eventualii călători �n timp.
Din punct de vedere teoretic, istoria poate oferi baza necesară argumentării unei dezbateri, poate furniza informaţii necesare altor ramuri ştiinţifice (psihoistorie, antropologie) ori �ncadrării �n context a anumitor realizări, evenimente.
Ce importanţă are istoria pentru voi? Cum vă ajută
