Cel mai frumos lucru care ni s-a putut oferi vreodată este viaţa. Oamenii sunt, ca şi în poezia scrisă de Nichita Stănescu, nişte seminţe şi pământul e al lor. Ne considerăm a fi cei care definesc cuvântul "înţelepciune" şi "omenire"... Dar o fi oare aşa?
Suntem puternici sau fragili, suntem trişti sau veseli, suntem răi sau buni. Din punctul meu de vedere, asta face lumea mai frumoasă - antiteza dintre unele persoane. Ne putem, de asemenea, considera seminţele unei plante care aduce în preajma ei oameni curioşi. Atragem atenţia tuturor, pentru că suntem unici în felul nostru şi aprecierea calităţilor primite este un alt lucru care ne face să fim şi mai oameni.
Trăim pe un pământ. Este pâmântul nostru. De aceea locuim pe Pământ - o planetă binevoitoare, şi, mai ales, frumoasă.
