Totuşi, România interbelicã a avut sistemul cel mai democratic de pâna acum. În aceastã perioada omul de rând a devenit liber sã gândeascã şi sã acţioneze dupã propria conştiinţã.
Viaţa socialã a perioadei interbelice depindea atât de poziţie, cât şi de avere. Avem de-a face cu o societate de tip capitalist, în care este rãsplãtitã atât munca, cât şi deschiderea spre nou. Modernismul, din punct de vedere economic şi social, câştigã în defavoarea tradiţionalismului, creîndu-se o societate plinã de orizonturi. Bineînţeles cã spaţiul românesc interbelic este unul dominat de contraste, dar aceasta are loc pentru cã România din 1918 era încã legatã de Evul Mediu. A fost nevoie de nişte oameni inteligenţi şi capabili de a vedea dincolo de interesele proprii pentru a crea o societate legatã de Epoca Modernã.
Totuşi aceastã nouã creaţie a românilor va cãdea rãpusã de comunism, în doar câţiva ani. Rezultatul a fost o economie slabã, şi pierderea libertãţii gândului.
