Prietena mea,natura
Privesc din departare lacul care se afla in satul meu.Oglinda lacului acopera panza alba a apei ce-si unduie usor micutele valuri in bataia blanda a soarelui ce-si revarsa cu ultimele puteri lumina plapanda.
Pasarile se odihnesc nestingherite pe lac asteptand asfintitul soarelui,ca apoi sa zboare grabite spre cuiburi.Eu insa,nu ma grabesc,ci astept acest asfintit.Urmaresc soarele cum pleaca si el incet,incet dincolo de lac privindu-l parca cu duiosie.
Abastrul cerului se imbratiseaza ca intr-o dulce sarutare cu bratele inca fierbinti ale soarelui.Din zare,culorile par ireale,de-o frumusete naucitoare.Linistea se asterne la orizont,pasarile deja au plecat in stoluri,doar eu am ramas contempland acest minunat asfintit al dupa-amiezii.Cuvintele sunt prea sarace pentru a fi spuse,iar sentimentul de iubire fata de natura e mai presus de cuvinte.
Si seara se asterne invaluita de aura noptii lasand soarele intr-o odihna bine meritata,iar eu plec in sfarsit acasa,asteptand un nou asfintit de soare.E si maine o zi...
