Răspuns :
De-a lungul a mai multor veacuri de dezvoltare, s-a observat o schimbare a modului în care românii iau mesele principale, în funcție de repartizarea lor - rurală și urbană, sau în funcție de ocupația pe care o au. Astfel, la țărănime existau trei mese principale, prima dintre ele numită ientaculum, care consta în hrană rece, a doua dintre ele, cea de prânz, constând tot în hrană rece, numită prandium, iar cea de-a treia masă era numită vesperna, fiind totodată și cea mai copioasă masă a zilei. Această ultimă masă era comună tuturor categoriilor sociale.
Pe parcursul unui mileniu, in societatea romana a aparut schimbari in privinta cu masa. La diferti oameni, de la sat, de la oras, intervalele de timp in care ei mancau erau diferite, deoarece modul in care ei lucrau era diferit, ceea ce era un factor principal. Mai multe schimbari intre oameni apareau intre cei de la sat si cei de la oras. Cei de pe la sate lucrau in campuri, aveau mai mult de lucru. Dupa rasaritul soarelui, adica la micul dejun, se servea cate ceva mai simplu, adica branza, sare si paine etc. Cei ce muneau in camp mereu mancau mai tarziu. Pranzul, de obicei, consta din resturile din ziua precedenta. Ultima masa, se lua atunci cand lucratorii se intorceau de la lucru, si era pe inserate.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!