M-a pucă frica.Nu prea ştiam ce să fac.Stau şi aştept să îmi vină o idee,dar la un pas de mine,văd un bătrânel.Se apropie de mine şi mă întreabă:
-Ce e cu tine în pădure?
-Am venit să mă plimb,cu câinele meu,dar a dispărut şi m-a apucat groaza,explica băiat şi mai speriat.
-Are nume?,vroia să ştie bătrânul.
-Se numeşte Haiduc,are o sgardă galbenă cu numele lui pe ea şi e ciobănesc german.
-Hai cu mine,spre casa mea,care e la margine pădurii.,bucuros că a găsit cu cine vorbii.
-De ce ai venit în direcţia asta,dacă mergem în sensul opus?,nu ştia băiatul,ce se întâmplă.
-Ca să visitez pădure,dat pot să o fac şi mâine,continuă,străinul.
Îl luă pe băiat,de mână şi pornii spre casa omului necunoscut.Când ajunse,deţinătoru casei,văzu că o parte din carnea,pe care o preparase el,înainte să plece.Stătu pe gânduri şi văzu un câine,care arăta,la fel ca descrierea,pe care i-o spuse băiat.Îl luă,de unde era şi îi arăta cine era în casă.Se bucură şi se hotără,ca de acum înainte,să îl lege,de ceva,ca să nu mai plece.Zis şi făcut,îl luă pe cuţu,îl legă şi plecă spre oraş,înapoi acasă.
