I.
Argument
Performanţele oricărei organizaţii depind, într-o mare
măsură, de randamentul individual al membrilor săi. La rândul lor,
performanţele individuale sunt influenţate de o serie dc factori, printre care
se regăseşte şi cultura organizaţiei.
Pe
plan mondial, preocupările pentru identificarea culturii organizaţiei, a locului şi rolului ei, succesul sau eşecul unei
organizaţii sunt relativ recente. Ele au debutat în 1957, când Th. Szelnic a abordat firma ca pe un
organism social.
Ca
şi membrii unei familii, organizaţiile sunt
diferite, deoarece personalitatea şi imaginea fiecăreia este creată, în primul rând, de membrii săi.
O dată cu identificarea şi studierea ei, cultura
organizaţională a avut un rol important în apariţia şi dezvoltarea unui nou mod de a
concepe organizaţia, managementul acesteia şi, implicit, de a activa în mediul
intra şi extraorganizaţional.
Şcoala este o ogranizaţie care dezvoltă o cultură bogată
şi diversificată. Orice încercare de perfecţionare a activităţilor şcolare
trebuie să pornească de la cunoaşterea culturii şcolii aşa cum se manifestă ea la
nivelul managerilor, al profesorilor şi al elevilor.
Cultura
şcolii este foarte importantă prin
faptul că participă la satisfacerea a două
nevoi ale organizaţiei: adaptarea la mediul extern şi integrarea internă. Astfel, cultura organizaţiei şcolare
prin sistemul de valori cultivat şi normele promulgate poate influenţa relaţiile cu mediul extern
organizaţiei, comunitatea locală, Inspectoratul şcolar, de exemplu, dar şi
procesul de integrare şi socializare a personalului său, profesori,
elevi, poate legitima statusuri şi roluri, poate
influenţa distribuţia puterii,
sistemul de promovare, recompensare şi sancţionare. Rodul propriei
istorii interne, cultura şcolii suferă adesea o serie de influenţe ale mediului
social care au tangenţă cu instituţia şcolară şi care adesea îi condiţionează
comportamentul şi activităţile desfăşurate.
