Habarnam
nu ştia nimic, toate le făcea anapoda, dar schimbarea lui în bine
începe să se petreacă la întoarcerea din expediţia nemaipomenită în
lumea prichindeilor. Ajunge să renunţe la jocuri, să nu mai necăjească
prichinduţele şi e hotărât să înveţe să citească şi să scrie cât mai
bine.