In această toamnă vreau să urmăresc schimbările naturii: durerea copacului rămas fără frunze, a pădurii pustiită de plecarea privighetorii, a cerului ce-şi adună stelele aproape de rai. Nu vreau să păşesc peste această toamnă rujinie fără a mângâia frunza bătută de vânt.
Frunzele copaciilor se aştern pe pământul reavăn formând un covor multicolor ţesut de un meşter dibaci. La adierea vântului, se aud câteva note nostalgice după căldura verii. Apoi o linişte sinistră se lasă pste întreaga pădure, prevestind plecarea păsărilor spre meleaguri străine.
Razele palide ale soarelui străbat frunzişul sărăcios şi se lasă obosite spre cealaltă parte a orizontului. Trunchiurile maronii ale copacilor, lipsite de corola verde, graba furnicilor de a-şi aduna provizii pentru iarnă, muzica divină a greieraşilor fac din această pădure un colţ de rai.
Spre apus, s-au adunat stoluri de păsări, gata să plece la cel mai mic semn de răcire a vremii. Fac câteva ocoluri peste locurile dragi, asemeni copiilor care fotografiază peiesaje minunate din timpul vacanţei.
Lacrimile toamnei alunecă pe braţele pădurii, pe covorul multicolor ce se lasă purtat de vânt. Cerul devine plumburiu, gâzuliţele se ascund, păsăele mai fac un ultim ocol şi întreaga pădure devine o carte pe care scrie cu literă mare „TOAMNA”
Sper ca te-am ajutat!
Coroana???
