Afară luna şi-a făcut deja simţită prezenţa. Luna este de un alb minunat, strălucitor.Ochii mei savurează cu poftă priveliştea ce se aşterne sub ei.Stelele ne încântă şi ele privirea, cu sclipirea lor de diamant.Sunt tot mai multe, se înmulţesc parcă din priviri. Se simt atât de aproape dar sunt atât de departe. Căldura face mai plăcută această seară mirifică.Adierea vântului cald îmi gâdilă pielea. Aerul proaspăt şi călduţ îmi încântă şi el nările.Parfumul nopţii este de vis. Cerul este liniştit.Sunetul puţinelor vietăţi îmi face mai plăcut auzul.Parcă aş fi singură pe lume, parcă aş fi ajuns la stele şi la lună, aşa simt acum când le privesc, cuprinsă în altă lume, o lume de basm. De pe terasă se zăresc umbrele pădurilor. Pădurile din depărtare, acum par atât de aproape. Copacii înalţi par ca nişte apărători ai lunii. În zare se văd cîteva păsări zburând, probabil nişte păsări răpitoare, care acum sunt în cutare de hrană. Sunetul care iese din ciocurile lor este ascuţit, ţiuindu-mi în urechi. Râul din apropiere are o prezenţă spectaculoasă. Luna şi stelele se oglindesc în el, acum dându-i o nuanţă mai frumoasă şi mai sclipitoare. Sunetul său este plăcut auzului.
Din pădure se aud şi câteva animale, probabil prădătoare, care nu şi-au găsit hrană sau adăpost. Întunericul este înfricoşător, dar peisajul îi dă o nuanţă de siguranţă, o nuanţă primitoare.
Sunt fermecată de aceste minuni ale naturii, atât de frumoase, atât de spectaculoase.
Noapte aceasta se pare că este liniştită, caldă, frumoasă, într-un cuvât: de basm.
