Doina ''Frunza verde lacramioara'' este o
creatie lirica specifica folclorului romanesc care exprima sentimente
variate: de dor, de jale, de revolta, de instrainare, de dragoste.
Alecsandri le defineste ca fiind "plangeri duioase ale romanului in
toate imprejurarile vietii sale". dupa sentimentul pe care il comunica,
doinele se clasifica astfel: doine de jale (unde-aud cucul cantand),
doine de dor si dragoste (frunza verde lacramioare), doine de
haiducie(frunza verde magheran), doine de catanie(maica, maica, draga
mea), doine de instrainare(cantecul strainatatii). ca toate speciile
populare se individualizeaza prin caracter anonim , oral, traditional,
colectiv si sincretic. doinele nu au autor cunoscut au circulat de-a
lungul timpului prin viu grai de la un individ la altul , de la o
generatie la alta si cunosc un numar mare de variante. prin caracter
sincretic se intelege imbinarea mijloacelor artistice apartinand unor
arte diferite: literatura, muzica, dans. in cazul doinei literatura se
imbina cu muzica deoarece textul poetic este cantat cu acompaniament de
fluier sau frunza fapt ce explica si formarea prin derivare a verbului a
doini. melodia doinei se caracterizeaza printr-un tempo larg
taraganat. de aceea doinele poarta si denumirea de hora, cantec, cantec
lung.
