Cainele Latrand - "Am, am instinct de caine:
Sa latru pana maine;
Vroi sa raspund menirei de caine credincios.
Cei buni pe langa mine pot trece-n buna pace,
Iar cei rai sa se teama! Eu am cu ei a face,
La ei dau furios,
Am, am, am drit de caine
Sa-i latru pana maine."
Asa batea-ntr-o noapte in targ la negustor,
Un caine pazitor.
- "Ma mir - ii zice oaia tot de la acea casa -
Cum nu urasti latrand.
Cand lumii nici nu-i pasa
De-un caine hamaind
Si cum poti tu alege
Pe rai din acei buni?"
- "Pot, cainele raspunde, eu am instinct, am lege
De-a nu spune minciuni.
Vezi ist trecator simplu merge cu pas mare,
Statornic, asezat:
El este bun, isi cata de drum cu nepasare
Si trece nelatrat.
Dar iata, un rau vine; vez-al cum tot pandeste
Se trage-ncetisor,
In gandu-i furtisaguri, pradari inchipuieste,
E gata de-orice crima, e gata de omor.
O, am sa-l latru tare,
Am sa-l veghesc la lume spre pilda, spre-nfruntare, Si in ograda noastra un pas
Nu am sa-l las!
Imi azvarle o paine,
Vrea sa ma-ademeneasca pornit de cuget rau;
Ii dispretuiesc harul, am, am sa bat mereu."
Atunci stapanul casei a alergat la caine,
De care avu noroc,
Caci raul era gata sa-l prade dandu-i foc;
El netezi dulaul si-i zice: - "Ar fi bine
La-ndatoriri in parte sa fim noi toti ca tine." Doi Raci
"Ei, vezi, ma rog, ce natarau!
Tot inapoi se da."
Asa un rac pe fiiul sau
Odata ocara.
- "O, bunul meu parinte!
Raspunse racul fiu -
Cum mergi tu inainte?
Ma iarta ca nu stiu.
Si dar, te rog, ma-nvata;
Da-mi pilda drept povata,
Si-apoi, eu dupa tine
Voi merge foarte bine.
Ii grea pretentia fara exempluri bune,
Sa fie cineva desavarsit in lume.
