După un timp, dincolo, pe dâmbul scund din faţă, apare un călăreţ. S-a oprit ca o statuie pe un soclu.Spectacolul surprinde oamenii, care continuă să mănânce însă brânză, cu o tihnă ţărănească. E, între noi şi el, ca la trei- patru sute de metri. După ce se uită liniştit la noi, îşi îndeamnă calul şi coboară vreo treizeci de paşi, spre destul deînghiţita noastră nedumerire. Pe urmă se întoarce şi urcă la pas pe dâmb, se lasă în golul de dincolo, care duce până laViena
