Imi amintesc cand mergeam cu bunelul meu pe o stinca , care intruchipa trupul unui om mare care parca era ingenuchiat .
Buni imi povesti ca demult tare , cu multi ani in urma , a trait un viteaz care era numit-Viteazul Neinfricat .
El s-a indragostit de o bufnita care noaptea se transforma in fata frumosa , iar ziua-bufnita .
Bufnita a fost nevoita sa plece peste mari si tari din cauza mamei sale , insa nu a fost o zi fericita nici pentru unul din ei .
Bufnita si-a luat inima in dinti si a plecat , lasindu-l pe viteaz sa moara de dorul ei .
A plins zile in sir stind ingenuchiat , si inundind tot din jur . Asa ca dupa un an s-a transformat intr-o statuie de piatra aplecata .
...
-Buni , si ce s-a intimplat mai departe ?
-Nu fi nerabdatoare , scumpa mea nepotica , asculta cu atentie ...
...
Insa dupa cativa ani bufnita s-a reinstors la sotul ei iubit . Asfel a luat sufletul lui cu ea si lasind stauia lui - in amintirea buciumatului trecut .
Ei au trait fericiti pina la adinci batraneti , asfel ca nimeni nu i-a incurcat .
...
-Vai ce final fericit , as fi vrut sa vad acel moment .
- Scumpa mea...hadem acasa sa mincam , si poate sa-ti mai spun ceva ...
-Iupi , deja astept....
....
Sper ca team ajutat .
