Eram fascinata de lumea lui Mos Craciun,dar toti imi spuneau ca nu exista,dar eu nu imi pierdeam credinta niciodata,fiinca el venea in fiiecare an cu cadouri multe. Daca nu exista mosul,cine imi punea cadourile sub brad? Asta era intrebarea pe care o puneam eu mereu,dar nu primeam niciodata raspuns. Vroiam un raspuns bun pentru aceasta intrebare.
Eram in aproprierea Craciunului,era seara si m-am dus la culcare.
Dupa cateva minute dupa ce m-a luat somnul,un batranel imbracat in rosu cu barba alba,ca o zapada abea cazuta,mi-a aparut in visul meu.
Se aproprie de mine,cu o voce blanda groasa,si cu ochii mari si caprui imi spune:
-Draga,mea am auzit ca tu nu iti pierzi niciodata credinta,crezi ca eu exist.
Eram emotionata,tremuram,cu o voce tremuranda ii raspund:
-Da.eu cred ca tu existi,mosule.
-Sunt aici,chiar exist,fata mea.
Povestile care le spuneau alti,nu erau adevarate. Stiu ca el imi aparuse doar in vis dar cred ca era si adevarat.
El se indeparteaza de mine,si mai vrea sa spuna ceva,dar deodata imi suna ceasul desteptator si ma trezesc din acest frumos vis.
Alerg catre mama mea,sa ii povestesc visul meu frumos,dar eram putin trista ca nu aflasem ce mai vroia sa imi spuna,Mos Craciun.
