Jucaria copilariei mele
Imi amintesc cu drag de primii mei ani din copilarie,de universul meu imaginar in care exploram lumea jucandu-ma cu o draguta papusa,pe care am numit-o Alice.
Alice era prietena mea cea mai draga,fiinta imaginara pe care totusi mi-o inchipuiam vie,cu ea adormeam si impreuna cu ea ma trezeam.Eram ca doua surori nedespartite.Mi-aduc aminte ca si la masa cand mama aranja frumos mancarea,punea doua farfurii pentru mine si Alice.Ii confectionam hainute asa cum stiam eu in incaperea mica,rupand diverse haine de-ale mamei,iar mama nu ma certa niciodata.
Ii povesteam Aliciei despre oameni,despre fiinte si pasari,o luam in brate si exploram impreuna natura incantandu-ne de frumusetea ei exact ca doua mici fetite.Abia acum imi dau seama ca i-am dat viata papusii mele Alice.Ea va ramane intotdeauna pastrata cu grija in inima mea.Are locul ei preferat si acum in camera mea.Ii impartasesc bucuriile si esecurile mele.Ea ma priveste cu echii ei mari si negri ca smoala,dar mereu cu zambetul pe buze
.Alice,desi,o jucarie e o mica particica dintr-un lucru care a fost insufletit prin dragostea mea.Intr-un fel Alice imi seamana:are parul ondulat,lung si galben ca floarea-soarelui,ochii mari,negrii si patrunzatori,obrazii rosii si bucalati,iar buzele ca doua roze.Si apoi,nu e o jucarie micuta,e o papusa de marimea unui copilas,mic,mic.
Ea a fost si va ramane tovarasa mea de joaca cea mai draga,confidenta si prietena mea.Unele jucarii merita sa le pastram pentru ca ele ne incanta si ne pastreaza amintirile vii,de carecu greu ne putem detasa.
sper sa te ajute compunerea mea!
