Era o zi de vara in care soarele domina peste albastrul limpede al cerului.
Miruna si prietenele ei se plimbau prin batrana padure aflata langa casa lor.Era atat de frumoasa!Peisajul era unic: iarba,cioburi dintr-un diamant spart in care se rasfrangeau putinele raze ale soarelui , copacii,maretii pictate cu culoarea sperantei.DAR...Ce zaresc fetele?Erau niste vizitatori care stateau pe o patura usor colorata cu un rosu pal si mancau.Era placut pentru copii sa vada ca mai exista oameni care sa se simta bine in natura,dar problema era mizeria care o faceau.Miruna,vazand hartiile aruncate pe pamantul plin de muschiul verde si fraget , s-a dus la vizitatorii neglijenti si le-a atras atentia explicandu-le ca aceste lucruri marunte polueaza foarte mult,iar din cauza lor copiii sai a sa traiasca intr-un mediu plin de bacterii si de boli.
Oamenii au ramas uimiti.Nu se asteptau ca niste simpli copii de 10 ani sa le vorbeasca asa.S-au simtit rusinati si au realizat ce trebuie sa faca...
