(căpăţâna de usturoi)
Seamănă c-o zărzărea
Da-i mai mare decât ea!
(caisa)
Într-o casă mică,
Cât un ou de bibilică,
Locuiesc o mie
Şi-n pământ învie.
(capsula de mac) Buni sunt copţi, fierţi şi prăjiţi
Şi-s aproape nelipsiţi,
Când dorim o garnitură
Lângă oricare friptură.
(cartofii)
Deasupra iarba se-ncurcă
Şi sub ea ouă de curcă!
(cartofii)
În pământ pui unul, doi
Şi scoţi toamna muşuroi;
Cine-i?
(cartoful)
Chiar de-şi trece vara toată
Sub al său cojoc ţepos,
Toamna când l-aruncă jos,
Minunat e de bronzată.
(castana)
Primăvara îi aprinde
Lumânările splendide
Toamna fructele îi coace
În ţepoase carapace.
(castanul)
Am cămăşi nenumărate,
Plângi de le dezbraci pe toate!
(ceapa)
Am o doamnă în cămară,
Cu cosiţele afară.
(ceapa)
Fetişoară
Cu rochiţă roşioară,
Când prind a te dezbrăca
N-am de ce mă bucura
Că încep a lăcrima.
(ceapa)
Parcă e un măr frumos,
Dar păcat că-i mustăcios!
(ceapa)
Sus îi vezi pletele,
Jos mustăţile
Şi-n mijloc cămăşile;
Vara stă afară -,
Iar iarna-n cămară.
(ceapa)
Sus plete,
Jos musteţe,
La mijloc cămaşe creţe.
(ceapa)
În grădina lui Pandele
E un pom plin cu mărgele,
La culoare-s roşii toate
Cu codiţe-mperecheate.
(cireşele)
Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
În păduri şi pe ogor,
Prin grădini şi-n deal la vie
Stă mereu într-un picior.
(ciuperca)
După ploaie, la plimbare,
Cu umbrele mici... de soare!
(ciupercile)
Miezul e floare spumoasă,
Iar în jur frunze de varză!
(conopida)
State albe ca de nea
Se văd în grădina mea!
(crinii albi)
Cine dintr-o floare
Se preface-ntr-un butoi
Plin cu copilaşi de soi?
(dovleacul sau pepenele)
Cine se-ngraşă legat?
(dovleacul)
E rotund şi e umflat
Şi nu-i bun doar de mâncat!
Gol la mijloc, frumuşel,
Doar miere n-are pe el!
(dovleacul)
Noi avem un butoiaş
Alb, voinic, parcă-i de caş;
Cercuri n-are şi nici doage,
Este bun când mama-l coace!
(dovleacul)
Mure albe sus în pom,
Hai, copii, să le luăm!
Şi ce nume să le dăm?
(dudele)
Cine-i munteanul fălos
Care-aruncă jir pe jos?
(fagul)
Albă păsăruică,
Pe arac se urcă;
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(fasolea)
Nu e carne, dar e grasă,
Se cocoaţă pe arac
Şi de toamna stă în sac.
(fasolea)
