M-am uitat mult la “How I Met Your Mother” in ultimele zile si acolo s-a tot regasit ideea “interventiilor” si a scrisorilor destinate unui “eu” viitor. Asadar, am cochetat cu ideea de a-mi scrie si mie o scrisoare. Mie, cea de peste 10 ani. Si mi-am dat seama ca zambesc tamp la o fereastra de notepad si nu stiu ce sa scriu. Totusi, sa incerc sa scriu ceva ca m-a marcar pe viata , ceva ce daca voi uita , sa imi reauduc aminte cu mare placere si bucurie in urma. Am pus pixul pe foaie , si am scris din inima tot ce mi-a venit in minte din copilarie. Dupa ce am terminat , am ascuns-o cu mare bagare de seama undeva unde numai eu stiam.
Anii au trecu rapid , si fara sa ezit , m-am dus sa ma uit in locul unde pusesem scrisoarea in urma cu 10 ani. Am fost amuzata de tot ceea ce scriasem , chiar daca traisem acele momente, eu nu imi mai aminteam nimic , dar acum sunt fericita ca pot sa imi aduc aminte decateori ma voi uita la scrisoare trimisa mie:)
