Langa palculire de arini , Banica observa ca raul avea doua parti : una ducea intr-o padure de salcami, iar cealalta ducea in campia domoala. O rata se scalda in rau, iar Banica incerca sa o strige dar rata nu ii raspunse deoarece daca vorbea Zana Apelor ar fi transformat-o intr-un bolovan. In lanul de floarea-soarelui albinele roiau. Zborul lor se inchega intr-un cantec dulce ca o fagaduinta. Raul dintr-o data lua forma unui lac pe care inotau carduri de gaste albe. Banica striga atunci Tara Povestilor ! O fata de la crescatoria de gaste manca la umbra salcamului, si vazandu-l pe Banica l-a strigat. El nu se mira deloc fiindca fata ii stia numele. Fata pasi in apa, ridicandu- pe Banica pe umeri, si il intreba daca bunica Paraschiva stie ca a plecat, si el ii raspunse ca nu a vrut sa plece. La furat raul. Atunci fata ii zise ca o sa-l duca ea acasa. In amurg, fata mergea cu Bsnica spre sat. El adormi in bratele fetei, si visa ca alearga cu o trasura la care erau iepuri inhamati...
