Colega mea , de asemenea si prietena mea cea mai buna este numita Luiza . Noi ne stim de la gradinita si suntem nedespartite .
Luiza ... De cate ori ma gandesc la ea imi iese in fata imaginea unei fete inalte , cu ochii caprui , parul saten , pielea maslinie si cu un zambet care aproape niciodata nu ii dispare de pe fata .
Ea este o colega si o prietena adevarata care te face intotdeauna sa razi dace esti trist . De cand o stiu , mereu a fost o fire indrazneata , care nu se sperie niciodata sa spuna adevarul verde-n fata , iar daca cineva o jigneste , nu o baga in seama pe acea persoana , caci stie ca dor prietenii adevarati au dreptul sa o judece . Pe de alta parte , daca petreci un timp indelungat cu ea , cum am facut eu , ajungand sa o cunosti iti dai seama ca este o fire instabila ,de la care nu stii niciodata la ce sa te astepti . In clipa asta poate sa te imbratiseze , iar in urmatoarea sa te arunce de pe scaun.
In concluzie , aceasta fata , Luiza , imi va ramane mereu intiparita in inima , nu ca pe o colega sau ca pe o prietena , ci ca pe sora ce nu am avut-o , ce ma face intotdeauna sa ma simt bine in prezenta ei .
P.S :Aceata compunere este facuta de mine cu putin timp in urma , din experienta proprie , deci nu este plagiata de pe internet sau de la alte surse.
