Răspuns :
Salut !
Schița este opera literară epică în proză, de dimensiune redusă, cu acțiune simplă, care prezintă un moment semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje.
Termenul de schiță este împrumutat din artele plastice, unde se folosește pentru un desen în care se conturează, în linii mari, un subiect iar denumirea vizează în literatură simplitatea acțiunii.
Trăsăturile schiței:
- dimensiuni reduse;
- acțiunea prezentată într-un interval de timp scurt;
- acțiunea este plasată într-un spațiu limitat;
- acțiunea este lineară, pe un singur plan narativ;
- respectă momentele subiectului;
- este o expozițiune sumară, continuând cu intriga simplă și o evoluție rapidă;
- personajele sunt puține, sumar caracterizate, surprinse într-un moment semnificativ al vieții lor și sugerează adesea tipuri umane;
- modurile de expunere sunt: narațiunea, dialogul ce ajută la caracterizarea indirectă a personajelor și imprimă un ritm rapid acțiunii și conferă caracter de scenetă textului; descrierea - sumară;
- stilul nu este încărcat cu procedee de expresivitate și este neutru, obiectiv și concis;
- accentul cade pe prezentarea acțiunii, nu a personajelor;
În schițele lui Caragiale apar:
- atitudinea ironică a autorului;
- contrastul dintre esență și aparență;
- comicul de limbaj, de nume, de situație, ș.m.d;
Demonstrație că opera literară „ Bubico ”, de I.L.Caragiale este o schiță.
- Schița este o operă epică, în proză, de mică întindere, cu o acțiune simplă, în care autorul înfățișează un singur moment semnificativ din viața unuia sau a mai multor personaje. Originea termenului provine din artele plastice, unde desemnează un tablou abia schițat, făcându-se astfel referire la simplitatea acțiunii.
- Opera literară „ Bubico ”, de Ion Luca Caragiale face parte dintr-o schiță, deoarece autorul surprinde într-un singur moment, un fapt semnificativ pentru caracterul personajelor: trenul în care autorul trebuia să urce pleacă imediat. Urcat, acesta nimerește în compartiment cu o femeie ce avea un cățel pe nume Bubico. Deranjândul pe autor cu lătratul, autorul a deschis fereastra trenului și l-a aruncat pe Bubico, astfel cucoana leșinând și autorul dispărând în noapte.
- Fiind o schiță, acțiunea este simplă, lineară, plasată într-un singur plan, într-un spațiu limitat, cu durată scurtă. Astfel, opera face parte din aceeași familie literară în care cele trei dame îi poartă de grijă lui Goe în călătoria spre București. Bubico, frumos gătit, este tratat ca un odor asupra căruia își exercită calitățile de mamă afectuoasă. Din perspectiva lui Caragiale, Bubico este lipsit de conținut real, este ființa de referință și, când acesta este amenințat, auzim replici întâlnite și-n schițele „ Vizită .. ” sau „ D-l Goe ”.
* Neprecizarea clară a timpului și a spațiului conferă caracter de generalitate întâmplărilor.
- Un alt argument specific schiței, îl reprezintă numărul redus de personaje, sumar caracterizate, prezentate într-un singur moment din viața lor: naratorul cucoana, Bubico și conductorul. Neindividualitatea acestora prin nume accentuează atitudinea ironică a autorului, care evidențiază astfel contrastul dintre esență și aparență.
- Ca în orice operă epică, se face simțită prezența naratorului personaj. Modul de expunere predominant este narațiunea, care se îmbină cu scurte secvențe descriptive și cu dialogul, care are un rol foarte important în schiță. Acesta dinamizează acțiunea și îi conferă caracter de secentă, reprezentând totodată o modalitate indirectă de caracterizare a personajelor.
- În concluzie, opera literară „ Bubico ”, scrisă de Ion Luca Caragiale are toate notele definitorii ale unei schițe, dar prin talentul autorului ea reprezintă în modul cel mai strălucit specia literară pe care o ilustrează.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!