casa parinteasca pentru un om este cea mai speciala locuinta . In ea , omul si a petrecut cele mai frumoase amintiri ale copilariei impreuna cu familia sa . Crescut de mic acolo , omul simte o atractie fata de ea si este cel mai frumos lucru . fiecare casa are ajunsurile si neajunsurile , dar atunci cand te afli in casa in care ai copilarit simti ca totul este perfect .
Chiar si cand se v-a muta in alta locuinta , glasul bland si dulce al casei parintesti il v-a chema in "leaganul ei".
ea nu se uita .... ea este pe de alta parte si cea mai sfanta amintire a copilariei .. Amintirea primilor pasi , amintirea parintillor , amintirea a tot ce este mai curat si mai bun in sufletul nostru . Pasind pragul casei si aruncandu ne in cele mai dragi ''brate'' din lume , la pieptul celora care ne-au dat viata , toate golurile din suflet si greutatile se duc .. se duc si mai ramane doar sentimentul acela puternic de afectiune .
in sufletul nostru , acel ACASA ramane un altar in fata caruia ingenunchiem cu ochii in lacrimi de fericire si de durere , de dor si de iubire . Oriunde ne-am duce , acele amintiri petrecute in casa copilariei noastre vor ramane in sufletul nostru , starnind emotii i bucurie .
toate acestea nu se pot uita .. Casa parinteasca nu se uita , nu se vinde , nu se da imprumut .. Ea se pastreaza mereu vie in sufletul nostru cu cele mai senine amintiri : amintirile dulcei noastre copilarii .....
