Aşteptam cu nerăbdare să revăd frumoşii maci înfloriţi – superbe flori de un roşu aprins, pe care îi vezi de departe, ca pe nişte flăcări strălucitoare ce ard fără să se mistuie. Astăzi de dimineaţă, i-am zărit! M-am oprit imediat pe marginea drumului şi i-am admirat. Petalele lor atât de fine fluturau ca nişte aripi în adierea unui vânticel de dimineaţă. Doamne, cât sunt de frumoşi! În faţa acestei frumuseţi, ce poate omul să mai spună? Câtă frumuseţe ne-a lăsat Dumnezeu în lumea asta! Pentru ca, împărtăşindu-ne sufletul din ea, să fim la rândul nostru…frumoşi!
