Dan,este un erou legendar care impresionează prin trăsăturile sale.El este un oștean singuratic aflat într-o legătură strânsă cu natura.Indiferent că folosește caracterizarea directă sau cea indirectă sunt prezente
numeroase figure de stil : epitetele “măreț”,
“vechi pustnic”, “fruntea alba”, “suflet luminos” este
folosită personificarea( stejarii, raul, pamantul tarii). Eroul meditează la scurgerea nemiloasă a timpului. El simte ca moartea se apropie dar nu este afectat de acest lucru si îl va ruga pe Dumnezeu să îl țină în viață cât va fi nevoie până ce va
omorî toți cotropitorii. Chiar Natura îl ajută în drumul său.Slăbit de bătrânețe, Dan este capturat de hanul tătarilor dar nu-i dispare mândria și demnitatea.Refuză să renunțe la Credință pentru a-și păstra viața dovedind tărie morală și respect pentru credința sa.Când sărută pentru ultima oară pământul, el își arată dragostea de țară.Apoi își ia sufletul în fața Hanului,făcându-l pe acesta să îl admire.
Deși este o legendă imaginară, Alecsandri reușește să sublinieze prin Dan,căpitan de plai măreția și demnitatea poporului român.