(Titlu) O întâmplare cu praf de litere...
(Alineat) Aveam cinci ani sau cam aşa ceva.Era vară.În fiecare dimineață mergeam cu un caiet la un văr mai mare să mă învețe să scriu.Dimineața, după ce mâncam pâine cu ceai de mentă, foarte dulce, mă duceam la el cu caietul sub braț, pe partea cealaltă a uliței, la câteva case distanță.
(Alineat) Îmi desena câte-o literă mare, de mână, şi mă punea s-o copiez, să umblu o foaie cu ea, la masa din umbrarul de lângă bucătărie.Apoi pleca să se culce.În fiecare seară mergea cu bicicleta într-un sat vecin, unde avea o iubită şi se-ntorcea în zori.Până la prânz umpleam două-trei pagini şi conversam cu cele patru pisici albe, cu pete roşcate, care se învârteau pe-acolo.Nicio literă nu semăna cu alta, iar cele cu bucle ca ,, e"-ul, ,, g"-ul sau ,, k"-ul mă făceau să mă gândesc la cercurile pe care le face apa, când arunci cu o piatră în ea.Pisicile nu-mi dădeau prea multă atenție, cu toate că vorbeam de-a binelea cu ele.Vorbeam singură.
(Alineat) Într-o zi, vărul mi-a desenat o literă, spunându-mi că este mai uşor de făcut decât celelalte.Pentru el era cea mai frumoasă:numele iubitei sale începea cu ea.
(Alineat)-E ca şi cum ai face doi ,, A", fără linia din mijloc.
(Alineat) Apoi, ca de obicei, m-a lăsat singură.În timp ce scriam, literă după literă, să umplu măcar o pagină, o rosteam cu voce tare, pentru că nu era doar greu de scris, era greu şi de spus.Ieşea de pe buze cu o pocnitură ca atunci când ți se sparge balonul de chewing-gum.Am observat după o vreme că pisicile stăteau lângă mine, ca şi cum ar aştepta să vadă ce scriu.Cred că litera nouă le era cunoscută.
Sper că te-am ajutat! :)
