Era o liniste
mare în împrejurimi în primavara aceea, si
departe,
spre Siret, se auzea, abia se auzea un cântec
de fluier. Umbrele înserarii ne învaluira,
povestitorul
tacu, si noi ramaseram fara vorbe, cu Domnu în
mijlocul nostru, ascultând adierea departata a
cavalului.
Am vazut iarasi întinsele zavoaie de salcii
cenusii în care intram cu grozava frica de
bursuci.
Frica þinea pâna ce dadeam de desisurile cu
mure,
când ne puneam la ospaþ si la taifas. Pe urma,
prin
poieni, chiote si goana, parca venise pe acele
meleaguri
o ostire de salbatici...
S-am mai vazut, la marginea târgului, surile
La spate aveam, departe, munþii în ceaþa;
înainte
se desfasurau dealuri paduroase; si ma sim-
þeam, cu toata tovarasia galagioasa, usor si
vesel ca
în cea dintâi tinereþa. Prin nourasii de praf
luminos
care ne urmareau în vârtejuri, priveam
ogoarele
verzi, satele linistite cu biserici albe.
sclipirile departate
ale apelor...
