Vara trecuta eram in vacanta la bunici. Cum nu prea aveam ce face, ma plimbam prin gradina. Deodata, atentia mi-a captat-o o floare cu totul si cu totul speciala, simbolul dragostei. Un trandafir. Dar nu orice fel de trandafir. Un tradafir absolut superb, de culoarea sangelui, un rosu aprins, cu petalele ca de catifea. Avea tulpina lunga si frunzulitele crestate.
La un moment dat, s-a si deschis. Prima petala era cea mai inchisa la culoare, dar si cea mai mica si mai delicata.
Continua sa se desfaca din ce in ce mai mult. Pe masura ce "crestea", devenea si mai spectaculos.
Cand se deschise de tot, pur si simplu arata splendid. O floare atat de impunatoare, regala, eleganta, cu un miros atragator, care imbata aerul verii. Simbolul dragosteii eterne.
