Simteam mirosul umed ,imbelsugat de lacrimile generoase ale cerului peste
intreaga intindere ,care se desfasura in fata mea cuminte si tacuta.
Mici pete de verdeata alcatuiau rochia de un galben intens al nemarginirii.
Ma aflam singur intr-o pustietate controlata doar de cateva pasari care planau
lin ,scrutand si ele frumusetea locului. Nu puteam decat sa ma minunez de
splendoarea fara margini a unui camp ce nu parea atins,inca, de o mana umana.
Picaturile de apa se jucau sagalnic printre petalele cuminti ale florilor ,iar soarele,
aparut ca o binecuvantare dupa ropotul de ploaie intra si el ,prietenos ,in joc.
