Unul dintre personajele cel mai bine conturate este Nae Caţavencu, personaj ce
ilustrează tipul demagogului
şi al arivistului, lipsit de
scrupule şi de principii morale.
Avocat, director al ziarului „Răcnetul Carpaţilor”, el este şeful opoziţiei din judeţ. În ambiţia
sa nemărginită de a parveni, Caţavencu recurge la şantaj, ameninţând ca va
publica scrisoarea de amor adresată de prefect lui Zoe Trahanache.
Demagogia este principala sa trăsătură de caracter. Ea reiese mai ales din
limbajul său, din discursurile pe care le ţine cu orice prilej. Prin aceste
discursuri autorul realizează comicul de
limbaj, arătându-l pe Caţavencu nu doar drept un demagog, ci şi un incult cu pretenţii. El foloseşte
construcţii lipsite de sens („industria română
e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”), crede
despre „capitalişti” că sunt „locuitori ai capitalei”.
Numele cu care l-a înzestrat autorul, Caţavencu, sugerează , în
egală măsură, demagogia
(cuvântul „caţă” denumind o persoană
care vorbeşte mult şi inutil), şi ipocrizia
personajului („caţaveica” fiind o
haină cu două feţe). După cum
afirma Garabet Ibrăileanu, în
„Numele proprii în opera
comică a lui Caragiale", „Caţavencu,
cu silabele lui stridente şi cu conturul ridicol, redă perfect
pe demagogul latrans”.
