O să îți dau câteva idei pe care le poți dezvolta.
Bunicul meu... gândindu-mă la el îmi amintesc cât de mângâietor pentru suflet erau cuvintele lui. Ochii lui blânzi schițau de fiecare dată fericirea revederii. Îmi amintesc mereu cât de grijuliu era, cu câtă atenție avea grijă de mine. Chipul lui fericit îmi mângâia inima duios. Oftând de bătrânețe îmi povestea despre peripețiile vieții, despre tot ce a fost frumos, interesant în viața lui.
Acum, că nu mai este, am rămas doar cu amintiri, amintiri prea frumoase, delicate pentru a fi uitate. Au rămas înfiripate în sufletul meu pe veci.
