Răspuns :
Departe, frate, departe, Departe şi nici prea foarte, Sus, pe şesul Nistrului, Pe pământul turcului; Colo-n zarea celor culmi, La groapa cu cinci ulmi, Ce răsar dintr-o tulpină Ca cinci fraţi de la o mumă, Şedea Toma Alimoş, Boier din Ţara de Jos; Şedea Toma cel vestit Lângă murgu-i priponit Cu ţăruşul de argint Bătut negru în pământ; Şi pe iarbă cum şedea, Mândră masă-şi întindea Şi tot bea şi veselea Şi din gură-aşa zicea: - Închinare-aş şi n-am cui! Închinare-aş murgului, Dar mi-e murgul cam nebun Şi de fugă numai bun; Închinare-aş armelor, Armelor, surorilor, Dar şi ele-s lemne seci, Lemne seci, oţele reci! Închina-voi ulmilor, Urieşii culmilor, Că sunt gata să-mi răspunză Cu freamăt voios de frunză, Şi-n văzduh s-or clătina Şi mie s-or închina! Iată, mări, cum grăia, Că-n departe auzea Un nechez ce nechezea Şi se tot apropia. Toma-ncet mi se scula, Peste câmpuri se uita Şi zărea un hoţoman Pe-un cal negru dobrogean, Pe-un cal sprinten voinicesc… Plătea cât un cal domnesc. Hoţomanul nalt, pletos Cum e un stejar frunzos, Era Manea cel spătos, Cu cojoc mare, miţos, Cu cojoc întors pe dos, Şi cu ghioaga nestrungită Numai din topor cioplită. El la Toma-ncet venea Şi din gură-aşa-i grăia: - Alei! Toma Alimoş, Boier din Ţara de Jos, Ce ne calci moşiile Şi ne strici fâneţele? Boier Toma Alimoş Îi da plosca cu vin roş: - Să trăieşti, Mane fărtate! Dă-ţi mânia după spate, Ca să bem în giumătate. Mane cu stânga lua, Cu dreapta se înarma, Paloşul din sân scotea, Ş-aşa bine-l învârtea Ş-aşa bine mi-l chitea, Că pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului, La încinsul brâului, Deasupra buricului, Unde-i greu voinicului. Toma crunt se oţerea… Mane-n scări se-nţepenea, Dos la fugă şi punea. - Alelei! fecior de lele! Căci răpişi zilele mele! De te-aş prinde-n mâna mea, Zile tu n-ai mai avea! Şi cum sta de cuvânta, Maţele şi le-aduna, În coşuri şi le băga, Pe deasupra se-ncingea Şi la murgu-i se ducea Şi cu murgu aşa grăia: - Alelei! murguleţ mic, Alei! dragul meu voinic! De-ai putea la bătrâneţe Cum puteai la tinereţe! Murgul ochii-şi aprindea, Necheza şi răspundea: - Iată coama, sai pe mine Şi de-acum te ţine bine, Să-ţi arăt la bătrâneţe Ce-am plătit la tinereţe! Toma iute-ncăleca, După Mane se lua Şi mereu, mereu striga: - Alelei! murguleţ mic, Alei! murgul meu voinic, Aşterne-te drumului Ca şi iarba câmpului La suflarea vântului! Murgul mic se aşternea, Mane-n lături se zărea, Toma turba şi răcnea: - Tăiatu-m-ai tâlhăreşte, Fugitu-mi-ai mişeleşte. De te-as prinde-n mâna mea, Zile tu n-ai mai avea! Stăi pe loc să ne-ntâlnim, Două vorbe să grăim, Două vorbe oţelite Cu paloşele grăite! Mane-n lături tot fugea, Iară Toma-l agiungea Ş-aşa bine mi-l chitea, Că din fugă mi-l tăia Giumătate-a trupului Cu trei coaste-a negrului! Mane-n două jos cădea, Toma murgului zicea: - Alelei! murguleţ mic, Alei! dragul meu voinic! Ochii-mi se painginesc, Norii sus se învârtesc. Te grăbeşte, aleargă, fugi Şi ca gândul să mă duci Colo-n zarea celor culmi, La gropana cu cinci ulmi, Că eu, murgule-oi muri, Pe tine n-oi mai sări! Iar când sufletul mi-oi da, Când nu te-oi mai dezmierda, Din copită să-ţi faci sapă, Lângă ulmi să-mi faci o groapă, Şi cu dinţii să m-apuci, În tainiţă să m-arunci, Ulmii că s-or clătina, Frunza că s-a scutura, Trupul că mi-a astupa.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!