Ca urmare a razboaielor cu dacii, romanii au cucerit unele parti ale teritoriului vechii Dacii, inglobandu-le in Imperiul roman, ca provincie bine delimitata teritorial, organizata administrativ si militar dupa modelul celorlalte posesiuni romane. O parte a teritoriilor nord-dunarene ale Daciei, respectiv estul Olteniei, sud-estul Transilvaniei si Muntenia se aflau sub autoritatea guvernatorului Moesiei Inferior, explicandu-se, astfel, de ce aceste regiuni au ramas in continuare in cadrul provinciei Moesia Inferior.
De-a lungul epocii romane, hotarele provinciei Dacia au cunoscut o anumita fluctuatie. Izvoarele antice nu precizeaza traseul frontierelor Daciei romane. Frontiera Daciei romane pornea de la varsarea Tisei in Dunare si urca, pe Tisa, pana la Partiscum, apoi hotarul urca pe Mures pana la Micia de unde se indrepta spre nord-vest. Desi in Muntii Apuseni traseul nu poate fi precizat, este sigur ca limita vestica a provinciei includea si regiunea aurifera. Atacurile reusite asupra Daciei au demonstrat imperfectiunile organizarii administrative si militare a provinciei. Dobrogea romana era mereu atacata de costobocii din nordul Moldovei.
Populatia majoritara a Dobrogei a fost reprezentata totdeauna de geti, atestati de izvoare istorice (Strabon, Dio Cassius, Pliniu cel Batran).
