Cum au mai spus şi alţii, şi cum o spun şi eu de multe ori, viaţa e un labirint cu două ieşiri, care le cunoştem deja când atingem nivelul supraexistenţial…până atunci fiecare încearcă să-şi făureasscă o viaţa cât mai bună, având un criteriu propriu fiecăruia de bunăstare…Cuiva îi este mai importantă familia, cuiva cariera, fiecare atingând anumite ţeluri în viaţă şi profitâmdm de micile sale bucurii… totuşi nimeni nu poate da definiţia conretă a fericirii, căci ea este diferită pentru fiecare om în parte.. care o percepă diferit… o doreşte diferit..şi totuşi..sunt momente când ne simţim inutili… când simţim că plutim în aer fără nici un sens concret.. suntem doar nişte obiecte decor uneori… suntem doar nişte marionete predestinate marilor jucători ai lumii…
