intr-o zi parca obisnuita de curatenie in pod gasesc in podul casei mele un tablou prafuit, cu rama lacuita si stralucitoare chiar si cu praf pe ea, era asa de firav de parca iti era si frica sa pui mana, avea o frumusete deosebita, neimaginabila, era plin de mister si delicatete, avea o panza atat de fina, avea reprezentata o fata ce se uita la rasarit trista. am intrebato pe mama de unde e acest tablou si ea mi-a spus ca ea la pictat, eram asa uimit ca l-am pastrat,chiar si azi dupa 2 ani de cand l-am gasit tabloul se afla pe peretele din camera mea. cred ca ma reprezinta asa ca il pastrez.
