Stiam de cand eram copil ca planeta Marte este o planeta ce poarte numele culorii mele preferate - Rosie, si, fiina planeta mea de toate timpurile, dupa cum o credeam eu, m-am hotarat sa plec pe ea. Cat timp am stat pe Marte, am avut un sir de aventuri nemaipomenite.
Cand am pus piciorul pe acel pamant argilos, deja am simtit pericol. Chiar asa si era. Deodata, dintr-un ascunzis din pietre au iesit doi extraterestri. De fapt, nu semanau extraterestrii pe care toti si-i inchipuiau, erau mai degraba niste caini-salbatici-martieni. Acesti caini s-au luat dupa mine, si de aici s-a inceput toata aventura: eu alergam de parca eram o gaina ce fuge de o vulpe, speriat si infoiat. Am ajuns la niste stanci, nu stiam ce sa fac: sa le ocolesc sau sa le sar ? Dar deindata mi-a venit si raspunsul sub o forma de cadou, din ambele parti ale stancii, alte doua creaturi ciudate. Grozavie mare ! N-am avut de ales, trebuia sa le sar. Aha, numai in imaginatia mea sa le sar, caci numai cand am vazut acel cuib de un fel de vultur martian, nici n-am reusit sa respir ca am facut cale intoarsa. Si aici am cazut in capcana: din urma cainii, de prin parti niste neamuri de-ale lor, iar din fata vulturii. Pana la urma, am iesit eu din incurcatura, si stiti cum ? Tocmai am auzit vocea mamei care ma tot striga: Hai puiul mamei, scoala-te, o sa intarzii la scoala !
Tocmai atunci mi-am dat seama, ca toata aceasta poveste, era un vis impletit in imaginatia mea bogata.
