Era o vorba demult "Prietenul la nevoie se cunoaste".Mama mereu avea grija sa vada cu cine vorbesc,sau in ce imprejurimi stau pana cand s-a intamplat ceva.Mereu cand mergem dimineata la scoala,in coltul strazii era un catel,imi era mila de el,ii dadeam pachetelul pus de masa mereu.Venise iarna si mergeam,mergem pana am alunecat pe gheata,imi luxasem mana.Catelul venise la mine,si a inceput sa latre pentru ajutor.Prietenia poate fi cu un om sau un animal.Toti avem inima.Asa mi s-a intamplat si cu o prietena foarte buna care atunci cand mi-a murit bunica a fost mereu langa mine.Iar eu langa ea cand decedase tatal ei am avut nevoie una de cealalta.Prietenul trebuie sa te cunoasca si la bine si la greu nu numai atunci cand are nevoie de tine.
Sper ca te-am ajutat!
