Din plapuma rece de zapada se trezi ametit un mic ghiocel care era plecat din cauza capusorului lui prea greu pentru corpul sau firav. Fața sa era palida .
Era ca un mic clopotel ce suna mut in suflarile blande a unui vant de primavara si se legana dansand pe muzica raului din apropierea lui . Era tacut si linistea din jurul lui domnea peste tot. Doar glasul subtire a unui greiere se auzea din departare. Razele soarelui se jucau voioase si se oglindeau in bucati mici de sticla unde se vedea si fata micului gihiocel. Parea timid si speriat , si parfumul lui era dulce , dus pe aripile vantului si trezea incet si copacii amortiti si inca inveliti in zapada care era topita usor de razele soarelui.
Ghiocelul este floarea unei primaverii dulci care incalzeste si pamantul umed si rece , dar si inimile oamenilor cu fericire .
